Company: Otros
Created by: federica.masante
Número de Blosarios: 31
English (EN)- Romanian (RO)
- Russian (RU)
- Spanish, Latin American (XL)
- Macedonian (MK)
- Indonesian (ID)
- Hindi (HI)
-
- Italian (IT)
- Serbian (SR)
- Spanish (ES)
- Czech (CS)
- Hungarian (HU)
- Arabic (AR)
- French (FR)
- Turkish (TR)
- Greek (EL)
- Dutch (NL)
- Bulgarian (BG)
- Estonian (ET)
- Korean (KO)
- Swedish (SV)
- English, UK (UE)
- Chinese, Hong Kong (ZH)
- Slovak (SK)
- Lithuanian (LT)
- Norwegian Bokmål (NO)
- Thai (TH)
- Portuguese, Brazilian (PB)
- Danish (DA)
- Polish (PL)
- Japanese (JA)
- Chinese, Simplified (ZS)
- Chinese, Traditional (ZT)
- Romanian (RO)
- Russian (RU)
- Spanish, Latin American (XL)
- Macedonian (MK)
- Indonesian (ID)
- Hindi (HI)
-
- Italian (IT)
- Serbian (SR)
- Spanish (ES)
- Czech (CS)
- Hungarian (HU)
- Arabic (AR)
- French (FR)
- Turkish (TR)
- Greek (EL)
- Dutch (NL)
- Bulgarian (BG)
- Estonian (ET)
- Korean (KO)
- Swedish (SV)
- English, UK (UE)
- Chinese, Hong Kong (ZH)
- Slovak (SK)
- Lithuanian (LT)
- Norwegian Bokmål (NO)
- Thai (TH)
- Portuguese, Brazilian (PB)
- Danish (DA)
- Polish (PL)
- Japanese (JA)
- Chinese, Simplified (ZS)
- Chinese, Traditional (ZT)
Comunicación sincrónica es la comunicación en la cual los participantes pueden comunicarse 'en tiempo real"- sin retrasos significativos. Esta característica une la presencia o ausencia de la producción del texto y las características técnicas del medio. Comunicación sincrónica es comunicación interpersonal invariablemente.
Comunicare sincronă este comunicarea în care participanţii pot comunica "în timp real" - fără întârzieri importante. Această caracteristică legături împreună prezenţa sau absenţa de producător a textului şi caracteristicile tehnice ale mediului. Comunicare sincronă este invariabil interpersonale de comunicare.
Este fue el término de Saussure que más tarde pasó a llamarse relaciones paradigmáticas. Las asociaciones 'fórmulas' de los signos lingüísticos incluyen sinónimos, antónimos, palabras de sonido similar y palabras de función gramatical similar.
Acesta era termenul folosit de Saussure pentru a defini ceea ce mai apoi au fost numite relații paradigmatice. Asociaţiile „convenționale” de semne lingvistice includ sinonime, antonime, paronime şi cuvinte cu funcţie gramaticală asemănătoare.
La articulación se refiere a niveles estructurales dentro de códigos semióticos. Los códigos semióticos tienen o bien articulación simple, doble articulación o no tienen articulación. Un código semiótico que tiene 'doble articulación, como en caso del lenguaje verbal, puede analizarse en dos niveles estructurales abstractos: un nivel superior llamado 'el nivel de la primera articulación' y un nivel inferior - 'el nivel de la segunda articulación'.
Articularea se referă la planurile structurale din cadrul codurilor semiotice. Codurile semiotice au fie o singură articulare, dublă articulare, fie nici o articulare. Un cod semiotic care are „dublă articulare” (ca în cazul limbajului verbal) poate fi analizat pe două planuri structurale abstracte: un plan superior numit „prima articulare” şi un plan inferior - „a doua articulare”.
Saussure destacó que la relación entre el significante lingüístico y el significado es arbitraria: el vínculo entre ellos no es necesario, intrínseco o 'natural'. Él negaba las influencias extralingüísticas (externas al sistema lingüístico). Filosóficamente, la relación es ontológicamente arbitraria: inicialmente, no importa qué etiquetas atribuimos a las cosas, pero por supuesto las señales no son socialmente o históricamente arbitrarias. Después de que un signo ha llegado a ser parte de la existencia histórica, no podemos cambiar los significantes de modo arbitrario. Saussure se centró en los signos lingüísticos, mientras que Peirce trataba más explícitamente con señales en cualquier medio y señaló que la relación entre significantes y sus significados varía en arbitrariedad - de la radical arbitrariedad de signos simbólicos, a través de la similitud percibida de significante a significado en los signos icónicos, hasta la arbitrariedad mínima de signos indiciales. Muchos semióticos sostienen que todos los signos son en cierta medida arbitrarios y convencionales, y por lo tanto están sujetos a manipulación ideológica.
Saussure a subliniat că relația dintre semnificant şi semnificat este arbitrară, explicând că legătura dintre aceștia nu este necesară, intrinsecă sau „naturală”. Acesta nega influenţe extralingvistice (externe sistemului lingvistic). Relaţia este ontologic arbitrară și din punct de vedere filozofic: iniţial nu contează ce etichete ataşăm lucrurilor, dar bineînțeles, semnele nu sunt arbitrare din punct de vedere social sau istoric (după ce un semn a intrat în istorie nu putem schimba în mod arbitrar semnificanţii). Saussure s-a axat pe semnele lingvistice, în timp ce Peirce s-a ocupat în mod explicit de semne în orice mediu, menţionând că relaţia dintre semnificanţi şi semnificatele lor variază în arbitrarietate - de la arbitrarietatea radicală a semnelor simbolice, la similitudinea percepută a semnificantului cu semnificatul în semnele iconice, până la arbitrarietatea minimă ale semnelor indiciale. Mulți semioticieni susţin că toate semnele sunt oarecum arbitrare şi convenţionale (şi prin urmare predispuse la manipulare ideologică).
El modernismo alude a un movimiento a través de las artes en el oeste que se remontan a finales del siglo XIX, y estaba en pleno apogeo de alrededor de 1910 a 1930 y persistió hasta alrededor de finales de los setenta. En líneas generales se caracterizaba por el rechazo de la tradición y del arte como imitación. Se trata de intercambio considerable entre las artes y sus diversas formas en diferentes países. En las artes visuales incluía cubismo, dadaísmo, surrealismo y futurismo.
Modernismul se referă la o mişcare artistică în Occident care datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, culminând în jurul anilor 1910-1930, şi a persistat până pe la sfârşitul anilor '70. A fost caracterizat în mare ca o respingere a tradiţiei şi a artei ca imitaţie. A implicat combinări însemnate între Arte şi diversele sale forme din diferite ţări. În artele vizuale include cubismul, dadaismul, suprarealismul şi futurismul.
En algunos contextos, el naturalismo se considera una forma reduccionista de realismo que ofrece representaciones detalladas pero superficiales de la apariencia de las cosas (verosimilitud), a diferencia de un modo que refleja una comprensión más profunda e intensa de su naturaleza 'esencial' (menos específica y más 'típica').
În unele contexte, naturalismul este privit ca o formă reducţionistă de realism care oferă reprezentări detaliate, dar superficiale ale lucrurilor (verosimilitudine), in contrast cu un mod care reflectă o înţelegere mai adâncă a naturii lor „esenţiale” (mai puţin specific şi mai mult „tipic”).
Barthes sostiene que las órdenes de significación que se llaman denotación y connotación se combinan para producir la ideología en la forma de mito - que ha sido descrito como una tercera orden de significación. Uso popular del término 'mito' sugiere que se refiere a las creencias que se pueden demostrar como falsas, pero el uso del término semiótico no necesariamente sugiere esto.
Barthes susţine că ordinele de semnificaţie numite denotaţie şi conotaţie se combină pentru a produce ideologie sub forma mitului, care a fost descris ca fiind al treilea ordin de semnificaţie. Utilizarea populară a termenului „mit” se referă la credinţe care pot fi false, însă utilizarea semiotică a termenului nu sugerează aceasta în mod necesar.
Roland Barthes introdujo el concepto de anclaje. Los elementos lingüísticos en un texto ,como por ejemplo una leyenda, pueden servir para 'anclar' o restringir la lectura preferida de una imagen. Por lo contrario, el uso ilustrativo de una imagen puede anclar un texto verbal ambiguo.
Roland Barthes a introdus conceptul de ancorare. Elementele lingvistice dintr-un text (precum legenda unei ilustraţii) pot ajuta la „ancorarea” (sau constrângerea) interpretărilor unei imagini (invers, utilizarea în scop ilustrativ a unei imagini poate ancora un text ambiguu).
En el modelo de Jakobson relacionado a la comunicación linguística, esta función es considerada como una de las funciones claves de un signo. Esta función se refiere a su construcción de una relacion entre emisor y receptor.
În modelul comunicării lingvistice descris de Jakobson, aceasta este una dintre funcţiile cheie ale unui semn. Funcţia fatică se referă la construirea unei relaţii între adresator şi adresant.
De forma general, este término se refiere a la representación de algo a través de cualquier medio en forma de texto. Sin embargo, como los diccionarios estándar nos recuerdan, una representación es algo que representa a o se pone en lugar de otra cosa - que por supuesto es lo que los semióticos llaman un signo. La semiótica pone en primer plano la problemática del proceso de representación.
În utilizarea generală, acest termen se referă la descrierea unui lucru în orice mediu sub forma unui text. Totuşi, precum dicționarele standard ne reamintesc, o reprezentare este acronimul pentru un lucru sau reprezintă altceva - care este desigur ceea ce semioticienii numesc un semn. Semiotica pune în prim plan şi problematizează procesul de reprezentare.
Modalidad se refiere a la condición de realidad concedidos o reclamados por un signo, texto o género. La clasificación de Peirce de signos en el modo de relación del vehículo a su referente muestra refleja su modalidad - su aparente transparencia en relación con la 'realidad' (el simbólico modo, por ejemplo, tener bajo modalidad).
Modalitatea se referă la statutul de realitate acordat sau pretins de către un semn, un text sau un gen. Clasificarea semnelor făcută de Peirce în funcţie de relaţia pe care o are vehiculul semnului cu referentul său reflectă modalitatea lor - transparenţa lor aparenţă în raport cu ,,realitatea\" (de exemplu modul simbolic are o modalitate scăzută).
El propósito de representación mimético implica un intento estrechamente imitar o simular las características observables de una realidad externa como si esto fuera experimentado directamente y sin mediación.
Scopul mimetic al reprezentării implică o încercare de a imita sau de a simula trăsăturile evidente ale unei realităţi exterioare, ca şi când aceasta ar fi trăită în mod direct şi nemijlocit.
Un metonym es una figura retórica que consiste en usar un significado que reprsenta otro significado relacionado directamente con él o estrechamente asociado de alguna manera, en particular la sustitución de efecto por causa.
Un metonim este o figură de stil în care un semnificat este folosit în locul altuia, cu care are legătură directă sau apropiată, mai ales ca înlocuire a efectului cu cauza sa.
Este término se refiere a una tendencia por la que la parte mentionada se toma como fiel reflejo de lo que se cree que representa. Con mayor precisión puede ser contemplada como la falacia sinecdóquica.
Acest termen se referă la o tendinţă a părţii reprezentate de a fi considerată ca o reflecţie exactă a întregului care se consideră exprimat. Poate fi numită mai exact eroarea sinecdotică.
La metáfora expresa lo desconocido (conocido en la jerga literaria como el 'tenor') en términos de lo familiar (el ' vehículo'). El tenor y el vehículo no están normalmente relacionados: debemos hacer un salto imaginativo para reconocer el parecido a los que alude una metáfora fresca. En términos semióticos, una metáfora implica un significado actuando como un significante refiriéndose a un significado distinto . Las metáforas inicialmente parecen poco convencionales porque aparentemente no obsservan la semejanza 'literal' o denotativo.
Metafora exprimă ceva ce este nefamiliar (,,conţinut\", în jargonul literar) în termeni familiari (,,vehiculul\"). Conţinutul şi vehiculul nu au în mod normal legătură unul cu altul: trebuie să facem un efort de imaginaţie pentru a recunoaşte asemănarea la care face referire noua metaforă. În termeni semiotici, o metaforă implică un semnificat care acţionează ca un semnificant, şi care se referă la un semnificat destul de diferit. Iniţial metaforele par neconvenţionale deoarece par a ignora asemănările ,,literare\" sau denotative.
En el modelo de Jakobson de comunicación lingüística esto se considera una de las funciones claves de una señal. Esta función se refiere a los códigos dentro de la cual se puede interpretar la señal.
În modelul comunicării lingvistice a lui jakobson aceasta este considerată o funcţie cheie a unui smen. Această funcţie se referă la codurile în cadrul cărora poate fi interpretat semnul.
El término 'medio' se utiliza en una variedad de maneras por distintos teóricos y puede incluir categorías amplias como el discurso y escritura o impresión y difusión o se refieren a formas técnicas específicas dentro de los medios de comunicación de masas (radio, televisión, periódicos, revistas, libros, fotografías, películas y discos) o los medios de comunicación interpersonal (teléfono, carta, fax, correo electrónico, videoconferencia, sistemas de chat por ordenador).
Termenul ,,mediu\" este folosit în multe feluri de către diferiţi teoreticieni, şi poate include categorii largi, cum ar fi vobirea şi scrierea, imprimarea şi transmiterea, sau se pote referi la forme tehnice specifice comunicării de masă (radio, televiziune, ziare, reviste, cărţi, fotografii, filme şi înregistrări) sau comunicării interpersonale (telefon, scrisori, fax, email, video-conferinţă, sisteme de mesagerie pe bază de computer).
En contraste, el significado referencial es la representación de referentes de las señalesy los textos.
Semioticienii subliniază caracterul mijlocit al experienţei, amintindu-ne că avem întotdeauna de-a face cu semne şi coduri, nu cu o realitate obiectivă nemijlocită.
El concepto de Saussure de significado era puramente estructural,relacional y diferencial - se creía que el significado de las señales emanan de su relación sistemática el uno con el otro. Por lo contrario, el significado referencial es la representación de los referentes en señales y textos. En la transmisión de los modelos de comunicación, el significado se equipara al contenido.
Concepţia lui Saussure despre înţeles a fost pur structurală, relaţională şi diferenţială - înţelesul semnelor era văzut ca fiind cuprins în relaţia lor sistematică unul cu altul. Prin contrast, înţelesul refernţial este reprezentarea referenţilor în semne şi texte. În modelul de comunicare prin transmitere, înţelesul este sinonim cu conţinutul.
Marshall McLuhan (1911-1980) fue un erudito de las letras canadiense que disfrutó de un estatus de culto internacional como gurú mediático en los años 60. "Mcluhanismo" es un término que se utiliza a veces para referirse a la noción de que "el medio es el mensaje", el cual tiene al menos cuatro significados aparentes: a) que el medio se adapta a su contenido (p. ej., que la naturaleza de cualquier medio tiene implicaciones con la clase de experiencias que pueden ser así manejadas de mejor manera); b) que usar un medio es importante en sí mismo (p. ej., ver la tele o leer libros son ya experiencias por sí solas sin tener en cuenta su contenido explícito); c) que el "mensaje" de un medio representa el "impacto" que este tiene en la sociedad; d) que el "mensaje" de un medio es la transformación que realiza de los hábitos de percepción de sus usuarios.
Marshall McLuhan (1911-1980) a fost un om de ştiinţă literar canadian care s-a bucurat de un statut internaţional de guru media în anii 1960. ,,McLuhanism\" este un termen folosit uneori pentru a se referi la noţiunea introdusă de acesta potrivit căreia ,,mediul este mesajul\", care a avut cel puţin patru înţelesuri aparente: a) că mediul îşi formează conţinutul (adică natura oricărui mediu are implicaţii asupra tipului de experienţă care poate fi cel mai bine trăită prin intermediul său); b) că folosirea unui mediu este importantă în sine (de exemplu privitul la televizor sau cititul cărţilor sunt experienţe în sine, indiferent de conţinutul explicit); c) că ,,mesajul\" unui mediu este ,,impactul\" pe care acesta îl are în societate; d) că ,,mesajul\" unui mediu este transformarea pe care o produce la nivelul obiceiurilor perceptuale ale utilizatorilor săi.
Aunque las señales pueden discernirse en la forma material de palabras, imágenes, sonidos, actos u objetos, tales cosas no tienen ningún significado intrínseco y se convierten en señales sólo cuando les invertimos con significado. Las señales como tal no tienen ninguna existencia material: sólo el vehículo de signo tiene sustancia material.
Deşi semnele pot fi distinse în forma materială a cuvintelor, a sunetelor, a imaginilor, a actelor sau a obiectelor, aceste lucruri nu au un înţeles intrinsec şi devin semne doar atunci când le ataşăm un sens. Semnele ca atare nu au o existenţă materială: doar vehiculul semnului are o substanţă materială.
El materialismo es una posición anti-idealista y anti-essentialista que critica la abstracción esencialistas y reificación y la reducción formalista de sustancia a las formas y las relaciones. Es realista en que el mundo se percibe como un recalcitrante de sus propios medios que se resiste a nuestras intenciones. Los materialistas, a veces llamados materialistas culturales, enfatizan aspectos como la representación textual de las condiciones materiales de la realidad social (como por ejemplo la pobreza, enfermedad y explotación), la contingencia socio-cultural e histórica de las prácticas atribuyentes, la especificidad y las características físicas de los medios de comunicación y de las señales(suprimidas en la transparencia de los códigos dominantes del realismo estético).
Materialismul este o poziţie anti-idealistă şi anti-esenţialistă care critică abstractizările şi materializările esenţialiste şi reducerea formalistă a substanţei la forme şi relaţii. Este realist în măsura în care lumea este privită ca având o fiinţare proprie recalcitrantă, care rezistă intenţiilor noastre. Materialiştii (numiţi uneori şi materialişti culturali) subliniază lucruri cum ar fi reprezentarea textuală a condiţiilor materiale ale realităţii sociale (cum ar fi sărăcia, boala şi exploatarea), contingenţa socio-culturală şi istorică a practicilor de semnificare, şi specificitatea şi proprietăţile fizice ale mediilor şi ale semnelor (suprimate în transparenţa codurilor dominante ale realismului estetic).
En contraste con la comunicación interpersonal (comunicación de 'uno a uno'), este término se utiliza normalmente para referirse a la comunicación de "uno a muchos", aunque esta distinción tiende a pasar por alto la importancia de la comunicación en grupos pequeños (ni de 'uno' ni de 'muchos'). Mientras que la comunicación de masas puede ser 'directo' o grabado, es principalmente asincrónica - la comunicación bidireccional en directo a través de un medio de comunicación ocurre solamente en casos especiales como la radio o las llamadas del público en la televisión, las cuales implican una comunicación interpersonal que luego se emite.
Spre deosebire de comunicarea interpersonală (comunicarea de la ,,unu-la-unu\"), acest termen este de obicei folosit pentru a se referi la comunicarea de la unul la mai mulţi, deşi această distincţie tinde să treacă cu vederea importanţa comunicării din grupurile mici (nici ,,unul\", nici ,,mai mulţi\"). În timp ce comunicarea de masă poate fi ,,în direct\" sau înregistrată, ea este în primul rând asincronă - comunicarea în direct în două sensuri printr-un mediu de masă are loc doar în cazuri speciale, cum ar fi apelurile radio sau televizate (care implică o comunicare interpersonală transmisă pe loc).
El concepto de diferenciación que introdujo Jakobson se puede aplicar a los polos de oposición paradigmática (ex: masculino/femenino). Los pares significantes (como masculino/femenino) tienen una forma "no marcada" (en este caso, los términos masculinos) y una forma "marcada"(en este caso, los términos femeninos). El significante"marcado" se distingue por ciertas características semióticas especiales (en este caso que se añada una fe- inicial) Un estatus marcado o no marcado afecta no sólo a los significantes, sino también a los significados.
Caracterul marcat introdus ca termen de Jakobson se poate aplica polilor unei opoziţii paradigmatice (de exemplu bărbat/ femeie). Perechile de semnificanţi (ca de exemplu bărbat/femeie) conţin o formă nemarcată (în acest caz cuvântul bărbat), şi o formă marcată (în acest caz cuvântul femeie). Semnificantul marcat este diferit prin folosirea unei caracteristici semiotice speciale (îna cest caz adăugarea prefixului fe-). Statutul de marcat sau nemarcat se aplică nu numai semnificanţilor, ci şi semnificaţilor lor.
Derrida utiliza este término para referirse a la 'metafísica de la presencia"en la cultura occidental - en particular su fonocentrismo y su base en un mítico 'significado trascendente'. El logocentrismo también puede referirse a un sesgo interpretativo típicamente inconsciente que da supermacia a la comunicación lingüística sobre las reveladoras llamadas 'no verbales' las formas de comunicación y expresión y sobre los sentimientos no verbalizados; el logocentrismo privilegia tanto al ojo y al oído sobre otras modalidades sensoriales como el tacto.
Derrida a folosit acest termen pentru a se referi la ,,metafizica prezenţei\" din cultura vestică - în special la fonocentrismul său, şi la faptul că acesta este fondat pe un semnificat transcendent mitic. Logocentrismul se poate referi şi la o direcţie interpretativă tipic inconştientă care favorizează comunicarea lingvistică, nu formele non-verbale de comunicare şi expresie, şi nici senzaţiile nonverbalizate; logocentrismul favorizează mai curând ochiul şi urechea, nu alte modalităţi senzoriale cum ar fi pipăitul.
La falacia de que el significado de un texto se contiene en su interior y está totalmente determinado por lo que debe hacer todo el lector es 'extraer' este significado de los signos en su interior. Esta postura ignora la importancia de 'ir más allá de la información' y limita la comprensión a la decodificación (en el sentido más estrecho) de propiedades textuales (sin referencia incluso a códigos).
Enunţul eronat potrivit căruia înţelesul unui text se regăseşte în el şi este complet determinat de acesta, astfel încât cititorul nu trebuie decât să-i extragă înţelesul din semnele pe care le conţine. Această afirmaţie ignoră importanţa trecerii dincolo de informaţiile date şi limitează înţelegerea la decodificarea (în sensul cel mai restrâns) a proprietăţilor textuale (chiar fără a se folosi de coduri)
Según deterministas lingüísticas nuestro pensamiento (o 'cosmovisión') está determinado por el lenguaje - por el mismo uso del lenguaje verbal o las estructuras gramaticales, distinciones semánticas y ontologías incorporadas dentro de una lengua. Es una postura más moderada que pensar puede ser 'influencia' en lugar de inevitablemente 'determinado' por idioma: es un proceso bidireccional, por lo que el tipo de lenguaje que utilizamos está también influenciado por el camino vemos el mundo.
Conform determiniştilor lingvistici gândirea noastră (sau ,,viziunea asupra lumii\") este determinată de limbaj - chiar prin folosirea limbajului verbal şi/sau de structurile gramaticale, distincţiile semnatice şi ontologiile din caadrul unei limbi. O afirmaţie mai moderată este aceea că gândirea poate fi mai curând ,,influenţată\" decât inevitabil ,,determinată\" de către limbaj: este un proces în dublu sens, astfel încât tipul de limbaj pe care îl folosim este de asemenea influenţat de modul în care vedem lumea.
Estos son términos de Saussure. La lengua se refiere al sistema abstracto de reglas y convenciones de un sistema significante - que es independiente de los usuarios individuales y preexiste. El habla se refiere a los casos concretos de su uso. Para el semiótico saussureano, lo que importa más son las estructuras subyacentes y las reglas de un sistema semiótico como un todo en lugar de actuaciones específicas o prácticas que son sólo ejemplos de su uso. Mientras que Saussure no se preocupó por el habla, el estudio del habla revela por supuesto la estructura de la lengua. Al aplicar la noción de sistemas semióticos en general en lugar de simplemente a la lengua, la distinción es una entre el sistema semiótico y su uso en textos específicos y prácticas.
Aceşti termeni aparţin lui Saussure. ,,Limbajul\" se referă la sistemul abstact de reguli şi convenţii ale unui sistem de semnificare - existând independent de şi anterior utilizatorilor individuali. ,,Cuvântul\" se referă la exemplele concrete de folosire ale limbajului. Pentru semioticianul Saussure, cel mai mult contează structurile interioare şi regulile unui sistem semiotic ca tot unitar, nu performanţele specifice sau practicile, care sunt doar exemple ale folosirii sale. În timp ce Saussure nu s-a ocupat de cuvânt, structura limbajului este evident dezvăluită de studiul cuvântului. Aplicând această noţiune sistemelor semiotice în general, nu doar limbajului, distincţia se face între sistemul semiotic şi modul în care el este folosit în texte specifice şi în practică.
Los medios de comunicación como la televisión y el cine son considerados por algunos semióticos como 'idiomas' (aunque esto se disputa fuertamente). Los semióticos se refieren comúnmente a películas, programas de radio y televisión, carteles publicitarios y así sucesivamente como 'textos' y medios de comunicación 'lectura' como la televisión y fotografías. El modelo lingüístico a menudo conduce a los semióticos a buscar las unidades de análisis en los medios audiovisuales que son análogos a los utilizados en lingüística.
Mediile precum televiziunea şi filmul sunt privite de către unii semioticieni ca ,,limbaje\" (deşi acest lucru este viu contestat de alţii.) Semioticienii se referă de obicei la filme, la programele de televiziune şi de radio, la postere şi aşa mai departe ca la ,,texte\", folosind termenul de ,,citire\" a unor medii precum televiziunea şi fotografiile. Modelul lingvistic i-a determinat de multe ori pe semioticieni să caute în media audio-vizuală unităţi de analiză analoage cu cele folosite în lingvistică.
El término se utiliza para referirse a las correspondencias, paralelos o similitudes en las propiedades, los patrones o las relaciones de un) dos estructuras diferentes; elementos estructurales de los elementos b) estructural en dos diferentes estructuras y c) a diferentes niveles dentro de la misma estructura. Algunos teóricos utilizan la homología de término de la misma manera.
Termenul este folosit pentru a se referi la corespondenţe, parelele, sau similitudini între proprietăţile, modelele sau relaţiile dintre a) două structuri diferite; b) elemente structurale din două structuri diferite şi c) elemente structurale de la niveluri diferite din cadrul aceleiaşi structuri. Mulţi teoreticieni folosesc termenul omologie aproximativ în acelaşi sens.
Ironía es un tropo retórico. Es una especie de doble signo en el que se combina el 'signo literal con otro para significar de manera típica el sentido opuesto. Sin embargo, la subestimación y la exageración pueden también ser formas irónicas.
Ironia este o figură de stil retorică. Este un fel de semn dublu înc adrul căruia semnul literal se combină cu un alt semn de obicei pentru a transmite înţelesul opus. Totuşi, atât exagerările cât şi modestia pot fi ironice.
Mientras que término intertextualidad normalmente se utilizaría para referirse a los enlaces con otros textos, un tipo de enlace relacionado es lo que podría llamarse 'intratextualidad' - que implica relaciones internas dentro del texto. Dentro de un único código (por ejemplo un código fotográfico), estos serían relaciones simplemente sintagmáticas (por ejemplo, la relación de la imagen de una persona a otra dentro de la misma fotografía).
În timp ce termenul ,,intertextualitate\" ar fi de obicei folosit pentru legătura cu alte texte, o legătură asemănătoare este ceea ce se poate numi ,,intratextualitate\" - relaţiile interne din cadrul textului. În cadrul unui singur cod (de exemplu un cod fotografic) acestea ar fi pur şi simplu relaţii sintagmatice (de exemplu relaţia imaginii unei persoane cu alta din aceeaşi fotografie).
La noción semiótica de intertextualidad introducida por Kristeva se asocia principalmente con los teóricos posestructuralistas. La intertextualidad se refiere a los diferentes enlaces en la forma y el contenido que enlaza un texto con otros textos. Cada texto existe en relación a otros. Aunque a penas se reconocen que un texto pueda estar en deuda con otro, los textos deben más a otros textos que a sus mismos creadores.
Noţiunea semiotică de intertextualitate introdus de Kristeva este asociată în primul rând cu teoreticienii poststructuralişti. Intertextualitatea se referă la diferite legături dintre formă şi conţinut care leagă un text de altele. Fiecare text există în relaţie cu altele. Deşi datoriile unui text faţă de altele sunt rar recunoscute, textele le datorează mai multe altor texte decât propriilor lor autori.
Este término, utilizado por Jonathan Potter, se refiere a los códigos interpretativos y códigos textuales disponibles a aquellos dentro de las comunidades interpretativas que les ofrecen la posibilidad de entender y también - donde el código de usuario tiene el capital simbólico apropiado - para producir textos que emplean estos códigos.
Acest termen, folosit de Jonathan Potter, se referă la codurile interpretative şi textuale disponibile pentru cei din comunităţile interpretative, care le dau posibilitatea de a înţelege şi - atunci când cel care foloseşte codul are capitalul simbolic potrivit - de a produce texte în care să folosească aceste coduri.
Aquellos que comparten los mismos códigos son miembros de la misma "comunidad interpretativa" - un término introducido por el teórico literario Stanley Fish para referirse a 'escritores' y 'lectores' de géneros de textos particulares, pero que puede ser utilizados más ampliamente para referirse a aquellos que comparten cualquier código.
Cei care au în comun aceleaşi coduri sunt membrii unei ,,comunităţi interpretative\" - un termen introdus de teoreticianul literar Stanley Fish pentru a se referi atât la ,,scriitorii\" cât şi la ,,cititorii\" unor anumite genuri de texte (dar care poate fi folosit în sens mai larg pentru a face referire la cei care au în comun orice fel de cod).
Aunque muchos códigos semióticos se pueden percibir como códigos interpretativos, se puede pensar que forman un grupo importante de códigos, junto a los códigos sociales y textuales.
Deşi numeroase coduri semiotice pot fi considerate ca interpretative, acest lucru poate fi văzut ca formând un mare grup de coduri, alături de codurile sociale şi de cele textuale.
En el modelo del signo de Peirce, el interpretante no es un intérprete sino más bien el sentido que se da de la señal. Peirce no caracteriza directamente al interpretante en su triada, aunque sí que hace hincapié en el proceso de la semiosis.
În modelul semnelor a lui Peirce, intepretantul nu este un interpret, ci mai curând înţelesul dat semnului. Peirce nu include interpretul direct în triada sa, deşi el subliniază procesul interpretativ al semiozei.
En contraste con la comunicación de masas, es decir comunicación de uno a muchos, este término se utiliza normalmente para referirse a la comunicación personalizada de uno a uno, aunque esta distinción tiende a pasar por alto la importancia de la comunicación en grupos pequeños, ni de 'uno' ni de 'muchos'.
Spre deosebire de comunicarea în masă (,,de la unul la mai mulţi\"), acest termen este folosit cu referire la comunicarea ,,unu-la-unu\", deşi această distincţie tinde să treacă cu vederea importanţa comunicării în cadrul grupurilor mici (nici ,,unul\", nici mai mulţi)
Interpelación es el término de Althusser para describir un mecanismo por el que las estructuras prederterminadas 'constituyen' o construyen el sujeto humano. (una postura estructuralista). Los teóricos de los medios de comunicación marxistas usan este concepto para explicar la función ideológica de los textos de los medios de comunicación.
Termen aparţinând lui Althusser care descrie un mecanism prin care subietul uman este ,,constituit\" (construit) din structuri predefinite (o viziune structuralistă). Acest concept este folosit de teoreticienii marxişti pentru a explica funcţia ideologică a textelor din mass media.
La falacia intencional, identificada por los teóricos literarios Wimsatt y Beardsley, consiste en la relación del significado de un texto con las intenciones de su autor. Aunque estos teóricos consideraban que el significado reside en el texto, otros teóricos que no comparten su punto de vista literal, también han rechazado las intenciones del autor en relación con el significado.
Eroarea intenţionată (idnetificată de teoreticienii literari Wimsatt şi Beardsley) implică crearea unei legături întree înţelesul unui text şi intenţiile autorului. Deşi aceşti teoreticieni consideră că sensul se regăseşte în text, alţii, care nu le împărtăşesc punctul de vedere literalist au desconsiderat intenţiile autorului în raport cu sensul.
Un modo en el cual el significante no es puramente arbitrario pero está directamente conectado al significado de alguna manera, físicamente o causal. Este enlace puede ser observado o deducido, por ejemplo el humo, veleta, termómetro, reloj, nivel de burbuja, huella, huella digital, llamar a la puerta, pulso, erupciones cutáneas, dolor (Peirce).
Un mod în care semnificantul nu este pur arbitrar, ci direct legat de semnificat într-un anumit fel (fizic sau cauzal) - această legătură poate fi observată sau dedusă (de exemplu fumul, girueta, termometrul, ceasul, nivelul alcoolului, urma piciorului, amprenta, ciocănitul la uşă, pulsul, erupţiile, durerea) (Peirce).
Este término fue utilizado por Christian Metz para referirse al significante cinemático . Este término se usa con más de un sentido. El significante cinemático es 'imaginario' en virtud de una transparencia perceptual aparente que sugiere la presencia no immediata de un signicado ausente, una característica que se considera de manera generalizada como la clave del poder del cine.
Acest termen a fost folosit de Christian Metz pentru a se referi la semnificantul cinematic. Termenul este folosit în mai multe sensuri. Semnificantul cinematic este ,,imaginar\" în virtutea unei transparenţe perceptuale aparente care sugerează prezenţa nemijlocită a semnificatului său absent - o trăsătură considerată ca fiind cheia puterii cinematografului.
El imaginario es el término de Lacan que denomina un reino en el que se inicia la construcción de uno mismo como sujeto. Inicialmente, el bebé no tiene ningún centro de identidad y no existen fronteras claras entre sí mismo y el mundo exterior. Lacan sostiene que en 'la fase espejo' (a la edad de seis y dieciocho meses, antes de la adquisición del discurso), ver la imagen de uno mismo en el espejo induce una ilusión fuertemente definida de una identidad coherente, autónoma y personal.
,,Imaginarul\" este un termen aparţinând lui Lacan pentru tărâmul în care se iniţiază definirea Sinelui. Iniţial copilul nu are un centru al identităţii şi nu există limite clare faţă de lumea exterioară. Lacan susţine că în ,,faza oglinzii\" (între şase şi optsprezece luni, înainte de a deprinde vorbirea), faptul de a-ţi vedea propria imagine în oglindă induce o iluzie clar definită a unei identităţi personale coerente şi independente.
No existen sistemas de señales 'neutrales' de forma ideológica: las señales funcionan para persuadir además de hacer referencias. La teoría semiótica moderna a menudo está aliada con un enfoque marxista que hace hincapié en el papel de la ideología. La Ideología construye a personas como sujetos a través de la operación de códigos. Según la teoría del posicionamiento textual, entender el significado de un texto implica asumir una identidad ideológica apropiada (véase 'Lector Ideal'). Para Althusser, ideología era un sistema de representación que implica 'mitos transparentes' que funcionaron para inducir en el sujeto una relación 'imaginaria' a las condiciones de existencia 'reales'.
Nu există sisteme de semne ,,neutre\" din punct de vedere ideologic: semnele funcţionează atât pentru a convinge cât şi pentru a face trimitere la ceva. Teoria semiotică modernă este deseori asociată unei abordări marxiste care subliniază rolul ideologiei. Ideologia îi construieşte pe oameni ca subiecţi prin operarea cu coduri. Conform teoriei poziţionării textuale, înţelegerea sensului unui text implică asumarea unei identităţi ideologice potrivite (a se vedea ,,cititori ideali\") Pentru Althusser, ideologia reprezenta un sistemd e reprezentare care implică existenţa unor ,,mituri transparente\" care funcţionează pentru a-i induce subiectului o relaţie ,,imaginară\" cu condiţiile ,,real\" ale existenţei.
Uno de los tipos de códigos interpretativos, en particular, los 'ismos', como: individualismo, capitalismo, liberalismo, conservadurismo, feminismo, materialismo, consumismo y populismo.
Unul dintre tipurile de coduri de interpretare, aşa-numitele ,,ism-uri\", cum ar fi: individualismul, capitalismul, liberalismul, conservatorismul, feminismul, materialismul, consumatorismul şi populismul.
Una postura filosófica (específicamente epistemológica) respecto a'¿Qué es real?' en la que, en su forma extrema, se argumenta que la realidad es puramente subjetiva y se construye en nuestro uso de las señales. Los constructivistas critican la ceguera del idealismo a la dimensión social. Separar los textos de sus contextos sociales es conocido a veces como "idealismo textual".
O viziune filosofică (specific epistemologică) asupra a ,,ceea ce este real\", în cadrul căreia, în forma sa extremă, se afirmă că realitatea este pur subiectivă şi că este construită prin felul în care noi folosim semnele. Constructiviştii critică desconsiderarea de către idealişti a dimensiunii sociale. Separarea textelor de contextele lor sociale este uneori numită şi idealism textual.
Este es un término usado a menudo para referirse a los roles en el que los lectores de un texto se 'colocan' como sujetos mediante el uso de los modos particulares de dirección. Para Eco este término no pretende sugerir un lector 'perfecto' que resuena totalmente cualquier intención del autor, sino más bien un 'modelo de lector' cuya lectura podría justificarse en términos del texto.
Acest termen este deseori folosit pentru a face referire la rolurile în care cititorii unui text sunt ,,poziţionaţi\" ca subiecţi prin folosirea unor anumite moduri de adresare. Pentru Eco acest termen nu sugerează un cititor ,,perfect\" care reflectă în totalitate intenţia autorului, ci un ,,cititor model\" a cărui interpretare poate fi justificată în funcţie de text.
Un modo en el que el significante se cree parecer o imitar el significado (claramente se parece de vista, de sonido, de sensación, de sabor y olor) - al ser similar por poseer algunas de sus cualidades, por ejemplo un retrato, un diagrama, un modelo a escala, onomatopeya, metáforas, sonidos en música 'realistas' , efectos de sonido en radioteatro, banda sonora de una película doblada, gestos imitativos (Peirce).
Un mod în care semnificantul este perceput ca fiind asemănător sau ca imitând semnificatul (arătând, sunând, având textura, gustul sau mirosul acestuia) - având calităţi asemănătoare cu acesta(de exemplu un portret, o diagramă, un şablon, onomatopeele, metaforele, sunetele realiste din muică, efectele sonore din teatrul radiofonic, un fundal muzical dublat, gesturi imitative) (Peirce).
Contexto histórico. En la medida en que la semiótica estructuralista tiende a centrarse en análisis sincrónicos en lugar de diacrónicos, los críticos han argumentado que es ahistórico - que ignora el proceso y la historicidad.
Context istoric. În măsura în care semiotica structuralistă se concentrează mai curând pe analiza sincronă decât pe cea diacronică, criticii au susţinut că aceasta este aistorică - că ignoră procesele şi istoricitatea.
Grafocentrismo o escritocentrismo es un prejuicio interpretativo típico en el cual se favoree el lenguaje escrito sobre el oral. Los prejuicios a favor de la palabra escrita o impresa se asocian muy estrechamente con la clasificación de la vista sobre el sonido, y el ojo sobre el oído, que ha venido a llamarse "ocularcentrismo"
Grafocentrismul sau scriptismul reprezintă o direcţie interpretativă inconştientă tipică în cadrul căreia scrisului i se acordă o importanţă mai mare decât vorbirii. Tendinţele favorabile cuvintelor scrise sau imprimate sunt strâns legate de superioritatea vederii asupra sunetului, a ochiului asupra urechii, numit şi ,,ocularcentrism\"
Algunos semióticos se refieren a la 'gramática' de los medios de comunicación distinta a la lengua, en particular en relación con los medios de comunicación visual, mientras que otros han desafiado esta manera de aplicar un modelo lingüístico a los medios de comunicación que se mueven más allá del verbal.
Unii semioticieni se referă la ,,gramatica\" unui mediu altul decât limbajul, în special în ceea ce priveşte media vizuală, în timp ce alţii au provocat această aplicare a unui model lingvistic la medii care îl depăşesc pe cel verbal.
Las definiciones convencionales de géneros tienden a basarse en la noción de que constituyen convenciones particulares de forma y contenido que son compartidos por los textos que se consideran pertenecientes a ellos. Sin embargo, un texto individual dentro de un género raramente tiene, si es que ocurre alguna vez, todas las características del género y los textos exhiben a menudo las convenciones de más de un género.
Diferenţele convenţionale de gen tind să se bazeze pe ideea că ele constituie nişte convenţii de formă şi conţinut pe care le au în comun textele care se considera că le aparţin. Totuşi, un text individual din cadrul unui anumit gen are doar rar, sau poate niciodată, toate caracteristicile genului şi textele conţin de multe ori convenţii ale mai multor genuri.
En el modelo de Jakobson de comunicación lingüística el predominio de alguno de los seis factores dentro de una elocución refleja una diversa función lingüística. referencial: orientado hacia el contexto; expresivo: orientado hacia el remitente; conativo: orientado hacia el destinatario; fática: orientado hacia el contacto; metalingüística: orientado hacia el código; poética: orientado hacia el mensaje. En cualquier situación dada uno de estos factores es 'dominante', y esta función dominante influye en el carácter general del 'mensaje'.
În modelul comunicării lingvistice a lui Jakobson dominaţia oricăruia dintre cei şase factori dintr-un enunţ reflectă o altă funcţie lingvistică. funcţia referenţială: orientată către context; funcţia expresivă: orientată către adresant; funcţia conativă: orientată către destinatar; funcţia fatică: orientată către contact; funcţia metalingvistică: orientată către cod; funcţia poetică: orientată către mesaj. În orice situaţie dată unul dintre aceşti factori este cel ,,dominant\", iar această funcţie dominantă influenţează caracterul general al ,,mesajului\".
Funcionalismo en el sentido más amplio es una perspectiva de la sociedad y la cultura que enfatiza las funciones interdependientes de todas las partes en relación con todo el sistema. Fue establecido por los sociólogos Herbert Spencer y mile Durkheim y más tarde fue adoptada por el antropólogo Bronislaw Malinowski y el sociólogo Talcott Parsons y Robert K Merton. Ha sido criticado por no tener en cuenta el conflicto y cambio. En la lingüística el funcionalismo es la opinión que la estructura del lenguaje está determinada por las funciones que sirve. En consecuencia, los lingüistas funcionalistas se centran en la función de formas lingüísticas.
În cel mai larg sens, funcţionalismul este o perspectivă asupra societăţii şi a culturii care subliniază funcţiile interdependente ale tuturor părţilor în raport cu întregul sistem. A fost teoretizat de sociologii Herbert Spencer şi Emile Durkheim şi adoptat apoi de antropologul Bronislaw Malinowski şi de sociologii Talcott Parsons şi Robert K Merton. A fost criticat pentru faptul că nu a reuşit să explice existenţa conflictului şi a schimbării. În lingvistică, funcţionalismul este perspectiva potrivit căreia structura limbajului este determinată de funcţiile pe care le îndeplineşte. Prin urmare, lingviştii funcţionalişti se concentrează asupra funcţiei formelor lingvistice.
Modos de dirección se diferencian en su formalidad o distancia social. Según Edward T Hall, a menudo se hace una distinción entre modos de dirección 'íntimos', 'personales', 'sociales' y 'públicos' (o 'impersonales'). En referencia a las funciones de cámara, esto se refleja en los tamaños de la imagen - primeros planos que significan modos personales o íntimos, tomas medianas un modo social y tomas largas un modo impersonal.
Modurile de adresare diferă în funcţie de formalitate sau de distanţă socială. Potrivit lui Edward T. Hall, se face deseori distincţia dintre modurile de adresare ,,intim\", ,,personal\", ,,social\" şi ,,public\" (sau ,,impersonal\") În lucrul cu camera acest lucru se reflectă în dimensiunea cadrelor - cadrele apropiate înseamnă moduri intime sau personale, cadrele medii reprezintă un mod social, iar cele lungi, un mod impersonal.
El formalismo ruso era una doctrina estética anti-realista y estructuralista cuyos defensores incluyen Victor Shklovsky (véase desnaturalización). Los lingüistas de la escuela de Praga también fueron formalistas estructurales. El Formalismo representaba un enfoque lingüístico de los usos literarios del lenguaje. Como su nombre indica, el objetivo principal de los formalistas era la forma, estructura, técnica o medio más que el contenido. Veían el lenguaje literario como lenguaje 'transformado de manera rara' y su modelo era la poesía y no la prosa.
Formalismul rus a fost o doctrină estetică structuralistă, anti-realistă a căror propunători au fost printre alţii Victor Shklovsky (a se vedea Denaturalizarea). Formalişti structurali erau şi lingviştii şcolii de la Praga. Formalismul s-a concentrat pe folosirea literară a limbajului din punct de vedere lingvistic. Aşa cum o sugerează şi numele, principala preocupare a formaliştilor a fost forma, conţinutul, tehnica sau mediul mai mult decât conţinutul. Ei considerau limbajul literar ca un limbaj ,,făcut ciudat\", iar modelul lor era mai mult poezia decât proza.
Hjelmslev introdujo la noción de que contenido y expresión tienen sustancia y forma. En este marco los signos tienen cuatro dimensiones: sustancia de contenido; forma de contenido; sustancia de la expresión; forma de expresión.
Hjelmslev a introdus noţiunea conform căreia atât expresia cât şi conţinutul au substanţă şi formă. În acest context semnele au patru dimensiuni: substanţa conţinutului; forma conţinutului; substanţa expresiei; forma expresiei.
Una distinción que a veces se equipara a la distinción de Saussure entre el significante (considerado como forma) y significado (considerado como contenido). Sin embargo, la metáfora de la forma como un 'contenedor' es problemática, con una tendencia a apoyar la ecuación del contenido con el significado, lo que implica que significado se puede 'extraer' sin un proceso activo de interpretación y esa forma no es en sí misma significativa.
O diferenţă uneori similară cu cea a lui Saussure între semnificant (văzut ca formă) şi semnificat (văzut ca şi conţinut). Totuşi, metafora formei ca ,,receptacol\" este problematică, având tendinţa de a susţine identificarea conţinutului cu sensul, sugerând faptul că sensul poate fi ,,extras\" fără un proces activ de interpretare şi că forma nu are un sens în sine.
Dentro de su modelo triádico del signo, Peirce se refiere al signo como una representación del primer correlato, su objeto como ejemplo del segundo correlato y el interpretante del tercer correlato.
În modelul său triadic al semnului, Peirce s-a referit la semn ca la un exemplu de prim nivel, la obiectul său ca la un exemplu de nivel secund şi la interpretant ca la un exemplu de nivel terţ.
A nivel estructural (superior) de la primera articulación, un sistema semiótico consta de las unidades significativas más pequeñas que resultan disponibles, como por ejemplo los morfemas o palabras en una lengua.
La primul nivel structural (mai înalt) un sistem semiotic cuprinde cele mai mici unităţi de sens disponibile (de exemplu morfemele sau cuvintele dintr-o limbă).
Los códigos cinematográficos y televisivos incluyen: género; función de cámara (tamaño de toma, foco, movimiento de lente, movimiento de cámara, ángulo, elección de lente, composición); edición (cortes y atenuaciones, ritmo y velocidad de corte); manipulación del tiempo (compresión, flashbacks, flashforwards, cámara lenta); iluminación; color; sonido (banda sonora, música); estilo gráfico y narrativo.
Coduri din televiziune şi din cinematografie care includ: genul, lucrul cu camera (dimensiune, focalizare, mişcare a lentilei, unghi, alegere a lentilei, compoziţie); editarea (tăieri şi estompări, rată de tăiere şi ritm); folosirea timpului (compresie, retrospecţie, mişcare rapidă, mişcare în rallenti); luminozitatea; culoarea; sunetul (muzică, fundal muzical); grafica şi stilul narativ.
En el modelo de Jakobson de comunicación lingüística esto se considera como una de las funciones claves de un signo. Esta función consiste en la construcción generalmente implícita de un destinatario (lector ideal).
În modelul comunicării lingvistice al lui Jakobson această funcţie este una dintre cele mai importante ale unui semn. Această funcţie implică construcţia (de obicei implicită) a unui destinatar al mesajului (cititor ideal).
Los esencialistas manifiestan que ciertos significados son entidades distintas y autónomas con propiedades esenciales y con una existencia objetiva que se pueden definir en términos de alguna clase de "esencia" absoluta, universal y transhistórica. Tales significados (como "Realidad", "Verdad", "Significado", "Hechos", "Mente", "Consciencia", "Naturaleza", "Belleza", "Justicia", "Libertad") están dotados de un estatus ontológico en el cual existen "antes que" el lenguaje. En relación con las personas, el término se refiere a una postura en la que los seres humanos (o una categoría específica de gente, tal como "las mujeres") poseen una naturaleza inherente, inmutable y distintiva que se puede "descubrir" (decir esto de mujeres u hombres, por ejemplo, es esencialismo bilológico). La postura conocida como "humanismo" (la cual está bien asentada en la cultura Occidental) es esencialista, ya que se basa en la suposición de que el individuo posee un "ser interno" ("personalidad", "aptitudes" y "opiniones") el cual es estable, coherente, firme, unificado y autónomo y el cual determina nuestro comportamiento. La ideología burguesa es esencialista al caracterizar la sociedad en términos de individuos "libres" cuyas esencias preasignadas incluyen "talento", "eficiencia", "pereza" o "derroche".
Esenţialiştii susţin că anumiţi semnificaţi reprezintă entităţi distincte, autonome, cu existenţă obiectivă şi proprietăţi esenţiale şi care pot fi definiţi ca având o ,,esenţă\" absolută, universală şi transistorică. Acestor semnificaţi (cum ar fi ,,Realitate\", ,,Adevăr\", ,,Sens\", ,,Fapte\", ,,Minte\", ,,Conştiinţă\", ,,Natură\", ,,Frumuseţe\", ,,Dreptate\", ,,Libertate\") li se acordă un status ontologic în care există anterior limbajului. În legătură cu oamenii, termenul se referă la faptul că fiinţele umane (sau o anumită categorie de oameni, ca de exemplu ,,femeile\") au o natură inerentă, constantă şi distinctivă care poate fi ,,descoperită\" (a spune acest lucru despre bărbaţi sau femei, de exemplu, este un esenţialism biologic). Filosofia ,,umanistă\" (adânc înrădăcinată în cultura vestică) este esenţialistă, bazată pe ideea că individul are un ,,sine lăuntric\" (,,personalitate\", ,,atitudini\" şi ,,opinii\"), care este stabil, coerent, constant, unificat şi autonom şi care ne determină comportamentul. Ideologia burgheză este esenţialistă în sensul că societatea este caracterizată de indivizi ,,liberi\" ale căror esenţe înnăscute includ ,,talentul\", ,,eficienţa\", ,, lenea\" sau ,,imoralitatea\".
Derrida adoptó de Heidegger la estrategía de escribir 'sous rature' (francés por bajo borradora), lo que significaba que se tacha una palabra con una cruz pero dejando que la palabra original sea legible, y de de este modo: ser. Esto fue pensado para indicar que el término era necesario utilizarlo aunque fuera realmente problemático . Alude a la cuestión del determinismo lingüístico.
Derrida a adoptat de la Heidegger strategia de a scrie ,,la cald\", respectiv a imprima un cuvânt traversat de linii, permiţând astfel ca originalul să fie lizibil, astfel: Fiinţă. Aceasta voia să arate faptul că, deşi termenul era extrem de problematic, tot era necesară folosirea sa. Face aluzie la problema determinismului lingvistic.
Una rama de la filosofía que se preocupa por la teoría del conocimiento. El término se refiere a cómo se puede conocer 'el mundo' y lo que se puede saber de éste. El Realismo, el idealismo y el constructivismo son los tres posturas epistemológicas respecto a lo que es 'real'. Las Epistemologías encarnan supuestos ontológicos.
O ramură a filosofiei care se ocupă cu teoria cunoaşterii. Termenul se referă la modul în care ,,lumea\" poate fi cunoscută şi la ce se poate cunoaşte din ea. Realismul, idealismul şi constructivismul sunt toate ipostaze a ceea ce este ,,real\". Epistemologiile încorporează presupuneri ontologice.
Foucault utiliza el término episteme para referirse a todo el conjunto de relaciones dentro de un determinado período histórico que une las prácticas discursivas que generan sus epistemologías.
Foucault foloseşte termenul ,,epistem\" pentru a se referi la totalitatea relaţiilor dintr-o anumită perioadă istorică care uneşte practicile discursive generându-i epistemologiile.
La producción de textos por los codificadores en relación con los códigos pertinentes (Jakobson). La Codificación consiste en poner en primer plano algunos significados y en segundo plano otros.
Producerea textelor de către codificatori cu referinţă la codurile relevante (Jakobson). Codificarea implică aducerea în prim plan ale unor înţelesuri şi minimizarea altora.
Un significante 'vacío' o 'flotante' se define de maneras variadas como un significante con un significado vago altamente variable, no especificable o inexistente. Tales significantes quieren decir diferentes cosas para diferentes personas: tal vez representen muchos o incluso cualquier significados; puede que signifiquen lo que sus intérpretes quieran que signifiquen. Quienes postulan la existencia de tales significantes sostienen que existe una desconexión radical entre significante y significado.
Un semnificant ,,gol\" sau ,,flotant\" este definit ca având un semnificat vag, foarte variabil, de nespecificat sau inexistent. Astfel de semnificanţi înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiţi: pot însemna multe lucruri sau chiar nimic; pot însemna orice doresc cei care îi interpretează. Cei care susţin existenţa unor astfel de semnificanţi susţin că există o ruptură radicală între semnificant şi semnificat.
Un modelo diádico del signo se basa en una división del signo en dos elementos constitutivos necesarios. El modelo de Saussure del signo es un modelo diádico.Nótese que Saussure insistió que tal división era puramente analítica.
Un model diadic al semnului se bazează pe o despărţire a semnului în două elemente constitutive necesare. Modelul lui Saussure este unul diadic (a se avea în vedere faptul că Saussure insista că o astfel de despărţire era pur analitică)
Esto se refiere al poder que las palabras tienen para referirse a cosas cuando estan ausentes. El desplazamiento fue identificado por Hockett como una característica de diseño clave en el lenguaje.
Aceatsa se referă la puterea cuvintelor de a se referi la lucruri în absenţa acestora. Înlocuirea a fost identificată de către Hocket ca o trăsătură conceptuală exprem de importantă a limbii.
Los signos digitales consisten en unidades discretas como palabras y números, en contraste con las señales analógicas. Sin embargo, nótese que la tecnología digital puede transformar señales analógicas en reproducciones digitales que sean tal vez perceptivamente indistinguibles de las 'originales', y que los textos generados en un medio digital pueden ser 'copias sin originales', por ejemplo, un texto procesado en Word.
Semnele digitale implică unităţi discrete cum ar fi cuvintele sau numeralele, spre deosebire de semnele analogice. A se avea în vedere, totuşi, faptul cp tehnologia digitală poate transforma semnele analogice în reproduceri digitale potenţial imposibil de distins de ,,originale\" din punct de vedere perceptual, şi că textele generate într-un mediu digital pot fi ,,copii fără original\" (de exemplu un text redactat cu un procesor de cuvinte)
Derrida acuñó este término para aludir a 'la diferencia' y 'diferido' de manera simultánea. Se aseguró, de manera deliberada, que en francés la distinción de la palabra 'diferencia' solamente fuese evidente en la escritura. Agregando a la noción de significado Saussuriano como diferencial basándose en las diferencias entre signos, el término tiene la intención de recordarnos que los signos también aplazan la presencia de lo que significan a través de interminables sustituciones de significantes.
Derrida a inventat acest termen pentru a se referi în acelaşi timp la ,,diferenţă\" şi ,,amânare\". În mod intenţionat el a dat asigurări că (în franceză) distincţia faţă de cuvântul ,,diferenţă\" era evidentă doar în scris. Venind în completarea noţiunii lui Saussure potrivit căreia înţelesul este diferenţial (bazat de diferenţa dintre semne), acest termen trebuie să ne amintească faptul că şi semnele amână prezenţa noţiunii semnificate prin substituţii nesfârşite ale semnificanţilor.
Pares de significantes mutuamente exclusivos en un paradigma establecido que representan categorías que juntos no define un completo universo de discurso (dominio ontológico relevante), e.g. sol y la luna (Leymore).
Perechi de semnificaţi care se exclud reciproc în cadrul unei paradigme, şi care reprezintă categorii care, împreună, nu definesc un univers complet al discursului (domeniu ontologic relevant), de exemplu soare/lună (Leymore).
Este término es utilizado por realistas para describir una posición que asocian con el relativismo epistemológico y la negación de la existencia de toda la realidad cognoscible fuera de convenciones representacionales.
Acest termen este folosit de realişti pentru a descrie o poziţie pe care o asociază cu relativismul epistemologic şi cu negarea existenţei oricărei realităţi care se poate cunoaşte, alta decât cea reprezentată în mod convenţional.
Este término es utilizado por los realistas para describir una posición que asocian al relativismo epistemológico y la negación de la existencia de cualquier realidad conocible fuera de las convenciones de representación.
Acest termen este folosit de realişti pentru a descrie o poziţie pe care o asociază cu relativismul epistemologic şi cu negarea existenţei oricărei realităţi care se poate cunoaşte, alta decât cea reprezentată în mod convenţional.
En uso normal, este término se refiere a algo que toca o está adyacente a otra cosa; algunos semióticos lo usan para referirse a algo que de algun modo es parte de(o parte del mismo dominio que) otra cosa.
În limbajul comun, acest termen se referă la ceva care atinge sau care se învecinează cu altceva; unii semiologi îl folosesc pentru a vorbi despre ceva care face parte din altceva sau din acelaşi domeniu.
Una forma cuantitativa de análisis textual que implica la categorización y el recuento de elementos recurrentes en la forma o el contenido de los textos. Este método puede utilizarse en conjunción con el análisis semiótico (análisis textual semiótico siendo una metodología cualitativa).
O formă cantitativă de analiză pe text care include categorizarea şi inventarierea elementelor recurente din forma sau din conţinutul textelor. Această metodă poate fi folosită în asociere cu analiza semiotica (analiza semiotică textuală fiind o metodologie calitativă)
Este es un concepto introducido por Freud para denominar la interpretación psicoanalítica de los sueños: en condensación, varios pensamientos se condensan en un símbolo.
Acesta este un concept introdus de Freud pentru inerpretarea psihoanalitică a viselor: prin condensare, mai multe gânduri sunt condensate într-un singur simbol.
El 'Sentido común' representa los valores culturales e históricos más generalizados, actitudes y creencias dentro de una cultura determinada. Está generado por fuerzas ideológicas, que funcionan a través de códigos y mitos.
Bunul simţ reprezintă cele mai răspândite valori culturale şi istorice, atitudini şi credinţe din cadrul unei anumite culturi. Este egenrat de forţle ideologice care operează prin intermediul codurilor şi a miturilor.
Término de Stuart Hall para referirse a varios'momentos' vinculados aunque distintivos en los procesos de comunicación de masas - producción, circulación, distribución/consumo y reproducción.
Termen aparţinând lui Stuart Hall folosit pentru a vorbi despre câteva ,,momente\" legate dar diferite din procesele de comunicare în masă - producerea, circularea, distribuirea/consumarea şi reproducerea.
Modo sensorial utilizado por un medio (por ejemplo, visual, auditivo, táctil). Los canal disponibles son dictados por las características técnicas del medio en el que aparece un texto. El sesgo sensorial del canal limita los códigos para los que es adecuado.
Un mod senzorial folosit într-un mediu (de exmplu vizual, auditic, tactil). Canalul/canalele disponibil(e) sunt dictate de caracteristicile tehnice ale mediului în care apare un text. Influenţa senzorială a canalului limitează codurile pentru care este potrivit.
Término de Fiske para los códigos que son compartidos por los miembros de un público masivo y que se aprenden informalmente a través de la experiencia más que de manera delibera o institucional. En contraste con los códigos de difusión limitada, los códigos de transmisión son estructuralmente más simples,y emplean convenciones estándar y 'fórmulas' para que puedan generar clichés y estereotipos.
Termen aparţinând lui Fiske folosit pentru coduri împărtăşite de membrii unui public de masă învăţate în mod informal mai curând prin experienţă decât în mod deliberat sau instituţionalizat. Spre deosebire de codurile de restrângere, codurile de difuzare sunt mai simple din punct de vedere structural, folosind convenţii standard şi ,,formule\" - putând astfel genera clişee şi stereotipuri.
El término de Lévi-Strauss usado para la apropiación de materiales preexistentes que son fácilmente accesibles, y que en el proceso, contribuyen a la construcción de la identidad propia, es ampliamente utilizado para referirse a la práctica intertextual del autor por adoptar y adaptar las indicaciones de otros textos.
Termen aparţinând lui Levi-Strauss folosit pentru asimilarea unor materiale la îndemână (contribuind astfel la construirea propriei identităţi ale unei persoane). Folosit pentru a se referi la practica unor autori de a adopta şi de a adapta semne din alte texte.
La división ontológica de un dominio en dos categorías discretas (dicotomías) o polaridades. El'binarismo' es un término más cargado que los críticos han aplicado a lo que consideran como el dualismo obsesivo de estructuralistas como Lévi-Strauss y Jakobson. Hjelmslev argumentó en contra del binarismo. La deconstrucción de Derrida demuestra el carácter inevitable de la lógica binaria.
Divizarea ontologică a unui domeniu în două categorii discrete (dihotomii) sau polarităţi. Binarismul este un termen mai dur pe care criticii l-au folosit pentru ceea ce ei consideră a fi un dualism obsesiv al unor structuralişti precum Levi-Strauss şi jakobson. Hjelmslev pleda în contra binarismului. Deconstrucţia lui Derride demonstrează imposibilitatea detaşării de logica binară.
Pares de significantes contrarios en un conjunto paradigmático que representa categorías de clasificación comparativa basadas en la misma dimensión implícita y que juntos definen un completo universo de discurso (dominio ontológico relevante). Por ejemplo, en bueno/malo 'no bueno' no es necesariamente 'malo' y viceversa (Leymore).
Perechi de signifianţi opoziţionali din cadrul unei paradigme, reprezentând anumite categorii prin gradare comparativă pe aceeaşi dimensiune implicită, şi care împreună definesc un univer complet al discursului (domeniul ontologic relevant), de exemplu bine/rău, unde ,,non-bine\" nu însamnă neapărat ,,rău\" şi invers (Leymore)
Los signos analógicos, tales como pinturas en una galería o gestos que se dan en la interacción cara a cara, son unos tipos de señales que se creen partipar dentro de relaciones graduales en un continuo y no de unidades discretas, lo que contrasta con las señales digitales. Sin embargo, hay que tener en cuenta que la tecnología digital puede transformar signos analógicos en reproducciones digitales que tal vez sean perceptivamente indistinguibles de las 'originales'.
Semnele analogice (cum ar fi picturile dintr-o galerie sau gesturile din comunicarea faţă în faţă) sunt semne într-o formă în care sunt percepute ca presupunând existenţa unor relaţii graduale în cadrul unui tot unitar, decât ca unităţi discrete (spre deosebire de semnele digitale) Aveţi, totuşi, în vedere faptul că tehnologia digitală poate transforma semnele analogice în reproduceri digitale care s-ar putea să nu poată fi distinse de ,,originale\".
La llamada 'falacia afectiva', identificada por los teóricos literarios que consideraban el significado como asentado dentro del texto, implica la relación del significado de un texto con las interpretaciones de sus lectores - lo que estos teóricos vieron como una forma de relativismo. Algunos teóricos contemporáneos consideran esto como una "falacia" ya que la mayoría ortorgan la importancia debida a los objetivos del lector.
Aşa-numitul ,,sofism afectiv\" (identificat de teoreticienii literari care considerau că înţelesul se rgăseşte în text) implică crearea unei legături între înţelesul unui text şi interpretările cititorilor săi - lucru văzut de aceşti teoreticieni ca o formă de relativism. Puţini teoreticieni contemporani mai privesc acest lucru ca pe un ,,sofism\", deoarece majoritate acordă importanţa cuvenită scopurilor cititorului.
Códigos dentro de las diversas artes expresivas (poesía, teatro, pintura, escultura, música, etc.) o las funciones expresivas y poéticas que son evocadas dentro de cualquier tipo de texto. Estos son los códigos que tienden a celebrar la connotación y la diversidad de interpretación en contraste con los códigos lógicos o científicos que buscan suprimir estos valores.
Coduri din diferite arte expresive (poezie, dramă, pictură, sculptură, etc.) sau funcţii expresive şi poetice evocate în orice fel de text. Acestea sunt coduri care tind să favorizeze conotaţia şi diversitatea interpretării prin opoziţie cu codurile logice sau ştiinţifice care caută să suprime aceste valori.
Significantes que están ausentes de un texto pero que, por el contrario, influencian igualmente el significado de un significante utilizado de manera efectiva y que procede del mismo conjunto de paradigmas. Hay dos formas de ausencia que tienen etiquetas específicas en inglés: lo que 'brilla por su ausencia ("conspicous by its absense") y lo que es 'evidente' ("goes without saying"). Véase también: Deconstrucción, Paradigma, análisis paradigmático, significante.
Signifianţii care lipsesc dintr-un text dar care (prin contrast) influenţează totuşi înţelesul unui significator folosit în mod concret (făcând parte din aceeaşi paradigmă) Două forme de absenţă sunt definite în engleză: ceea ce este evident prin absenţă, şi ceea ce este implicit. A se vedea de asemenea: deconstrucţie, paradigmă, Analiză paradigmatică, Significator
Término de Eco que se refiere a descifrar un texto mediante un código diferente del utilizado para codificarlo. Vea también: códigos, decodificación, codificación y modelo comunicativos de decodificación.
Termen al lui Eco prin care se face referire la decodificarea unui text prin folosirea unui alt cod decât a celui folosit la codificarea sa. A se vedea de asemenea: Coduri, Decodificare, Codificare şi modelul de comunicare prin decodificare.
Este es un término utilizado por Peirce para referirse a una forma de inferencia (junto a la deducción y la inducción) por la cual tratamos un significante como un ejemplo de una regla a partir de un código familiar y luego deducimos lo que significa aplicando esa regla.
Acesta este un termen folosit de Peirce pentru a vorbi despre o formă de inferenţă (în afara deducţiei şi a inducţiei) prin care tratăm un semnificant ca exemplu al unei reguli dintr-un cod familiar, şi poi deducem ce înseamnă aplicând regula.
Este influyente, estructuralista y funcionalista grupo de lingüistas/semiólogos fue establecido en 1926 en Praga por lingüistas rusos y checos, aunque el término "Escuela de Praga" no se utilizó hasta 1932. Los miembros principales de este grupo incluyen a: Vilem Mathesius (1882-1946), Bohuslav Havránek (1893-1978), Jan Mukarovsky (1891-1975), Nikolai Trubetzkoy (1890-1938) y Roman Jakobson (1896-1982).
A fost un grup structuralist şi funcţional important, un grup de lingivşti şi semioticieni care a fost întemeiat in 1926 la Praga de către o serie de lingvişti cehi şi rusi; termenul \"Şcoala de la Praga\" nu a fost utilizat până în 1932. Principalii membri ai acestui grup au fost: Vilem Mathesius (1882-1946), Bohuslav Havránek (1893-1978), Jan Mukarovsky (1891-1975), Nikolai Trubetzkoy (1890-1938) and Roman Jakobson (1896-1982).
El uso del término discurso por los teóricos generalmente refleja un énfasis en la palabra en lugar de la lengua. Muchos teóricos contemporáneos influenciados por Michel Foucault tratan el lenguaje no como un sistema monolítico sino como estructurado en diferentes discursos, tales como el de ciencia, ley, gobierno, medicina, periodismo y moralidad.
Folosirea termenului discurs de catre teoreticieni reflecta un accent pus pe parole, mai degraba decat pe langue. Multi teoreticieni contemporani influentati de catre Michel Foucault trateaza limba ca nu ca si sistem monolitic, dar ca sistem structurat in discursuri diferite, precum cel al stiintelor, dreptului, guvernarii, medicina, jurnalismul, moralitatea.
Uno de los objetivos de los estudiosos semióticos es la desnaturalización: revelar la base socialmente codificada de fenómenos que se presupone como 'natural'.
Unul dintre scopurile semioticienilor este denaturalizarea: dezvaluirea bazelor codificate social ale fenomene luate drept 'naturale'.
El relativismo cultural es la opinión de que cada cultura tiene su propia visión del mundo y que ninguno de ellas pueden ser consideradas como más o menos privilegiadas o \"auténticas\" que otra en su representación de la \"realidad\".
Relativismul cultural este viziunea conform careia fiecare cultura are propria sa viziune despre lume, si niciuna dintre acestea nu poate fi considerata mai privilegiata sau mai 'autentica' in reprezentarea 'realitatii' decat alta.
La comprensión e interpretación de textos por los decodificadores con referencia a los códigos pertinentes (Jakobson).
Înțelegerea și interpretarea textelor de către decodatori, cu referire la anumite coduri relevante.
Las asociaciones socio-culturales y personales producidas cuando un lector decodifica un texto.
Asocierile socio-culturale si personale produse in timpul decodarii textului, de catre un cititor.
Se considera como una de las funciones claves de una señal, según el modelo de Jakobson de comunicación lingüística Esta función consiste en la construcción generalmente implícita de un destinatario ('lector ideal').
In modelul comunicarii lingvistice al lui Roman Jakobson, acesta este unul dintre functiile cheie ale unui semn. Aceasta functie implica (de obicei implicit) constructia unui adresant (cititorul ideal).
Término de Saussure para un signo que contiene otros signos. Un texto es generalmente un signo complejo.
Termenul lui Saussure pentru un semn care contine alte semne. Un text e de regula un semn complex.
Desde una perspectiva semiótica, la comunicación implica la codificación y decodificación de textos de acuerdo a las convenciones de los códigos apropiados (Jakobson).
Dintr-o perspectiva semiotica, comunicarea inseamna codarea si decodarea textelor conform conventiilor codurilor potrivite (Roman Jakobson).
